Ce oferim noi bărbaților?

De ceva vreme pun pe toată lumea la zid și scriu numai tâmpenii. Că vrem atenție, că bărbații sunt niște nenorociți, porci și imposibil de iubit. „Dar ce oferim noi bărbaților?” Mă întreabă toată lumea. Nimic. Recunosc. Dacă mă uit în jurul meu și vreau să fiu sinceră, de fapt vă oferim zile fripte și bătăi de cap.
Sunt femeie și cred că suntem îngrozitoare. Mai îngrozitoare decât bărbații. Pentru că cel puțin o dată-n viață ne considerăm buricul pământului și avem senzația că ni se cuvine totul. Pentru că suntem singurele ființe din întreaga lume care ne schimbăm dispoziția de la minut la minut, fără să știm de ce. Pentru că noi suntem profunde chiar și când nu suntem. Pentru că noi suntem partea emoțională și civilizată a cuplului. Oare?

Femeia cea mai completă ființă, cea mai deșteaptă, cea mai cea, de nici măcar eu, femeie fiind, nu știu cum suntem. Câteodată am senzația că suntem un soi de mâncare rară, cu ingrediente secrete, pe care niciun bucătar nu le-ar putea nimeri vreodată. Și acela e momentul când mi-aș fi dorit să mă nasc bărbat. Să fie o lume a bărbaților și atât.

Fără femei frustrate, fără femei care se arată cu degetul între ele, fără femei care vor totul de-a gata, fără femei puternice, fără femei slabe, fără femei cu orgoliu mai mare decât însuși Atlanticul. Da, pierdem multe pentru că am fost învățate să confundăm demnitatea cu orgoliul.

Ce oferim noi bărbaților? Putem oferi totul. Dacă ne dăm cu fundul de greu până se bătătorește, dacă ajungem în stadiul acela de a înțelege că nu lucrurile superficiale ne fac fericite, dacă vom oferi fără să mai avem așteptări, dacă învățăm să primim fără să mai credem că totul ni se cuvine, dacă îl alegem pe el altfel decât cu ochii, dacă și iar dacă. Sunt femei care nu vor înțelege niciodată asta, sunt femei care au nevoie de timp să se cunoască și să se accepte așa cum sunt și mai sunt acele femei norocoase, care au avut parte de principii și educație sănătoasă acasă.
N-aș ști să vă spun care sunt acele femei ideale sau dacă există, cum nu cunosc nici termenul de bărbat ideal. Probabil că adevărul este undeva la mijloc, cert este că o relație sănătoasă are nevoie de doi angajați care să lucreze în fiecare zi cot la cot. Și la bine și la rău. Și dacă unul se culcă pe-o ureche, celălalt ar trebui să-i reamintească de ce trebuie să muncească pe brânci.
Oferă-i totul și dacă va pleca, vei ști că n-a meritat. E mai ușor decât să știi că ai putut face totul și l-ai pierdut.